Criza de diverticulită – simptome, cauze și tratament

Diverticulita este o afecțiune digestivă ce poate declanșa episoade acute dureroase și complicații serioase dacă nu este gestionată corect. În acest articol, vom analiza în detaliu ce presupune diverticulita, care sunt manifestările și cauzele sale și ce opțiuni terapeutice sunt disponibile. Vom discuta, de asemenea, despre modalitățile de a preveni reapariția afecțiunii și despre importanța gestionării pe termen lung.

Ce este diverticulita: Definiție și cauze principale

Diverticulita este o afecțiune a sistemului digestiv care apare atunci când unul sau mai mulți diverticuli – mici formațiuni asemănătoare unor „buzunare” de pe peretele colonului – se inflamează sau se infectează. Aceasta reprezintă o complicație a diverticulozei, o condiție în care diverticulii sunt prezenți, dar nu provoacă inflamație sau simptome. Cu alte cuvinte, diverticuloza este stadiul inițial, iar diverticulita se dezvoltă atunci când aceste formațiuni devin inflamate sau generează disconfort.

Principalele cauze ale diverticulitei sunt:

• Presiunea crescută în interiorul colonului, frecvent rezultată din constipație cronică.
• Acumularea de materii fecale și bacterii în diverticuli.
• Schimbări structurale ale peretelui colonic odată cu înaintarea în vârstă.
• Alimentația cu puține fibre și bogată în grăsimi animale și carne roșie.
• Un stil de viață sedentar și obezitatea.
• Factori genetici și modificări ale microbiotei intestinale.

Inflamația specifică diverticulitei începe când peretele unui diverticul se subțiază sau se rupe. Aceasta poate fi cauzată de presiunea crescută în colon sau de blocarea unui diverticul cu fragmente de scaun întărite. Ruperea permite bacteriilor din colon să infecteze țesutul din jurul diverticulului, ducând la inflamație și infecție.

Simptome și semne ale diverticulitei acute

Diverticulita acută prezintă o varietate de simptome, de la manifestări ușoare până la complicații severe. Semnele principale ale diverticulitei acute includ:

• Durere abdominală puternică, localizată de obicei în partea stângă inferioară a abdomenului (fosa iliacă stângă).
• Febră, adesea depășind 38°C.
• Senzație de greață și vărsături.
• Modificări ale tranzitului intestinal, incluzând constipație sau diaree.
• Balonare și acumulare de gaze.
• Lipsa poftei de mâncare.

În situații mai grave, pot apărea complicații precum sângerări rectale, formarea de abcese în jurul diverticulilor, perforarea intestinului (care poate duce la peritonită), blocarea intestinală sau formarea de fistule (conexiuni anormale) între colon și alte organe adiacente.

Un indicator important al diverticulitei acute este „triada clasică”, ce constă în durere în fosa iliacă stângă, febră și leucocitoză (un număr crescut de leucocite în sânge). Dacă aceste trei semne sunt prezente, diagnosticul de diverticulită acută este foarte probabil, deși sunt necesare investigații suplimentare pentru confirmare.

Diagnosticarea diverticulitei: Metode și proceduri

Un diagnostic corect și rapid al diverticulitei este important pentru gestionarea eficientă a afecțiunii. Diagnosticul se stabilește printr-o combinație de evaluare clinică și investigații suplimentare.

Evaluarea clinică începe cu o discuție detaliată cu pacientul și cu un examen fizic, urmărind semnele „triadei clasice”: durere în partea stângă inferioară a abdomenului, febră și leucocitoză.

Investigațiile de laborator includ:

• Hemoleucograma completă (pentru a evalua numărul de celule albe).
• Determinarea proteinei C reactive (PCR) și a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), indicatori ai inflamației.
• Teste pentru evaluarea funcției hepatice și renale.

Imagistica medicală este esențială pentru a confirma diagnosticul:

• Tomografia computerizată (CT) abdominală cu substanță de contrast este considerată cea mai precisă metodă de diagnostic pentru diverticulită.
• Ecografia abdominală este utilă în cazuri ușoare sau pentru monitorizarea evoluției bolii.
• Rezonanța magnetică (RMN) este o alternativă la CT pentru pacienții cu contraindicații.

Colonoscopia nu este recomandată în timpul fazei acute a diverticulitei din cauza riscului crescut de perforație. Aceasta poate fi realizată la 4-6 săptămâni după ameliorarea episodului acut, pentru a exclude alte afecțiuni și a evalua extinderea bolii diverticulare.

Ce antibiotice se iau pentru diverticulită – Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos al diverticulitei se bazează în principal pe administrarea de antibiotice. Alegerea antibioticelor depinde de cât de severă este afecțiunea:

• Pentru cazuri ușoare și moderate se pot utiliza: ciprofloxacină și metronidazol, amoxicilină-clavulanat sau trimetoprim-sulfametoxazol.
• Pentru cazuri severe sau complicate: piperacilină-tazobactam, ertapenem sau meropenem.

Durata uzuală a tratamentului cu antibiotice pentru diverticulita acută necomplicată este de 7-10 zile. În cazurile complicate sau la pacienții cu alți factori de risc, durata poate fi mai lungă.

În plus față de antibiotice, tratamentul poate include:

• Medicamente pentru ameliorarea durerii.
• Antispastice pentru a reduce spasmele intestinale.
• Probiotice pentru a menține o floră intestinală sănătoasă.

Multe cazuri de diverticulită fără complicații pot fi tratate acasă. Spitalizarea este necesară dacă pacientul nu poate lua medicamentele pe cale orală, are dureri severe, febră înaltă persistentă sau dacă apar complicații.

Rolul antiinflamatoarelor în managementul diverticulitei

Medicamentele antiinflamatoare au un rol în gestionarea diverticulitei, în special pentru a controla inflamația și a reduce simptomele. Cu toate acestea, utilizarea lor trebuie făcută cu atenție și adaptată fiecărui pacient.

Tipuri de antiinflamatoare folosite în diverticulită:

• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Utilizarea lor este dezbătută din cauza unui risc mai mare de complicații.
• Mesalazina (5-ASA): Poate fi utilă în prevenirea reapariției diverticulitei.
• Corticosteroizi: Pot fi utilizați în cazuri grave de diverticulită complicată.

Antiinflamatoarele pot reduce rapid inflamația și ameliora durerea, dar există și riscuri, cum ar fi sângerările gastrointestinale și posibila mascare a agravării infecției.

Utilizarea antiinflamatoarelor trebuie să fie selectivă și atent monitorizată. În unele cazuri, se poate utiliza o combinație de terapii sau tratamente ciclice pentru a preveni reapariția bolii.

Cafeaua în diverticulită și regimul alimentar recomandat

Contrar credințelor populare, studiile recente nu au demonstrat o legătură directă între consumul moderat de cafea și un risc crescut de diverticulită. Consumul a 2-3 cești de cafea pe zi ar putea avea chiar și un efect protector.

Regimul alimentar recomandat în diverticulită ar trebui să includă:

• Mai multe fibre: cereale integrale, legume, fructe, leguminoase.
• O hidratare adecvată.
• Limitarea consumului de alimente procesate.
• Probiotice în alimentație.

În timpul unui episod acut de diverticulită, alimentația trebuie modificată treptat, începând cu o dietă lichidă sau semi-lichidă și revenind treptat la alimente solide pe măsură ce simptomele se îmbunătățesc.

Reacțiile organismului la diverse alimente pot diferi considerabil de la o persoană la alta, ceea ce face ca personalizarea dietei să fie un aspect esențial în gestionarea sănătății digestive. În acest context, consultațiile la gastroenterologie joacă un rol important în identificarea alimentelor problematice și adaptarea alimentației în mod corespunzător.

Tratamentul chirurgical al diverticulitei: Când este necesar?

Intervenția chirurgicală pentru diverticulită este necesară în următoarele situații:

• Diverticulită complicată cu abcese mari, perforație sau fistule.
• Reapariția frecventă a episoadelor, mai ales la pacienții cu vârsta sub 50 de ani.
• Blocarea intestinului cauzată de cicatrici și îngustarea lumenului colonic.
• Sângerări severe sau recurente de la nivelul diverticulilor.

Intervențiile chirurgicale includ:

• Rezecția sigmoidiană cu anastomoză primară (îndepărtarea porțiunii afectate a colonului și reconectarea capetelor).
• Procedura Hartmann (în cazuri severe de peritonită, cu crearea unei colostomii temporare).
• Lavaj laparoscopic și drenaj (pentru anumite cazuri selectate, minim invaziv).

Chirurgia laparoscopică oferă beneficii precum reducerea durerii postoperatorii, recuperarea mai rapidă și un risc mai mic de complicații ale inciziei.

Decizia de a efectua o intervenție chirurgicală trebuie adaptată fiecărui pacient, ținând cont de vârsta și de alte afecțiuni medicale ale acestuia, de severitatea și frecvența episoadelor anterioare, precum și de impactul asupra calității vieții.

Prevenirea recidivelor și complicațiilor diverticulitei

Prevenirea reapariției diverticulitei și a complicațiilor asociate necesită o abordare complexă:

• Schimbări în stilul de viață: exerciții fizice regulate, menținerea unei greutăți sănătoase, renunțarea la fumat.
• Monitorizare pe termen lung: consulturi medicale periodice și colonoscopii de urmărire.
• Terapii preventive: cure ciclice cu rifaximină, mesalazină, probiotice.
• Gestionarea altor afecțiuni: controlul diabetului, al bolilor cardiovasculare și al afecțiunilor autoimune.
• Informarea pacientului: recunoașterea simptomelor, respectarea tratamentului, gestionarea stresului.

O abordare personalizată, care ține cont de severitatea episoadelor anterioare, de răspunsul la tratamente și de preferințele pacientului, este esențială pentru succesul pe termen lung în gestionarea diverticulitei și pentru îmbunătățirea calității vieții.

 

Diverticulita este o afecțiune complexă care necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnostic, tratament și prevenire. De la identificarea simptomelor și diagnosticarea rapidă, până la alegerea tratamentului adecvat și aplicarea strategiilor de prevenire, fiecare pas este vital pentru o gestionare eficientă a bolii.

Prin combinarea tratamentului medicamentos, a ajustărilor dietetice și ale stilului de viață și a intervențiilor chirurgicale, când este cazul, majoritatea pacienților pot obține o ameliorare semnificativă a simptomelor și o îmbunătățire a calității vieții. Este important ca pacienții să colaboreze strâns cu echipa medicală pentru a elabora un plan de gestionare personalizat și să fie vigilenți în prevenirea recurențelor.

 

Referințe:

https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/diverticulosis-diverticulitis

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diverticulitis/symptoms-causes/syc-20371758