Disuria – cauze, simptome și tratament pentru usturimea la urinare

Te confrunți cu senzații neplăcute când urinezi? Disuria, manifestată prin usturime, arsură sau durere la urinare, este o problemă medicală frecventă atât la bărbați, cât și la femei. În termeni medicali, disuria apare atunci când receptorii de durere de la nivelul uretrei sunt stimulați, declanșând senzații neplăcute. Factori precum infecțiile urinare, inflamațiile sau chiar anumite afecțiuni pot contribui la disconfort.

În acest articol, vei afla informații detaliate despre cauzele, simptomele și tratamentele disponibile pentru disurie, astfel încât să poți lua măsuri concrete pentru a ameliora disconfortul și a te simți mai bine.

Care este definiția medicală a disuriei și cum se manifestă?

Disuria reprezintă o simptomatologie caracterizată prin apariția unei senzații de durere, usturime, arsură sau disconfort resimțit în timpul actului micțional. Din punct de vedere clinic, acest simptom este frecvent asociat cu inflamația tractului urinar inferior, însă poate apărea și în contextul altor patologii urologice sau ginecologice. Intensitatea disconfortului variază de la ușor la sever, în funcție de etiologia subiacentă și de pragul individual de percepție a durerii.

La nivel fiziologic, disuria apare atunci când mucoasa uretrei sau a vezicii urinare este afectată de un proces inflamator sau iritativ. Mucoasa inflamată devine sensibilizată la acțiunea urinei, care poate conține metaboliți iritanți sau agenți patogeni. Stimularea receptorilor nociceptivi de la acest nivel determină transmiterea impulsurilor dureroase către sistemul nervos central. În paralel, contracția mușchiului detrusor și presiunea exercitată în timpul eliminării urinei pot accentua senzația de durere.

Disuria poate fi resimțită la inițierea, în cursul sau la finalul actului micțional. Simptomele pot include:

• arsură sau usturime uretrală;
• înțepături în regiunea pelviană;
• senzație de greutate vezicală;
• durere localizată la nivelul meatului uretral sau în hipogastru.

Este important de menționat că disuria nu presupune, prin definiție, creșterea frecvenței micțiunilor. Cu toate acestea, poate apărea în asociere cu simptome urinare complementare, precum:

• polakiurie (urinare frecventă, în volume mici);
• urgență micțională (senzație imperioasă de a urina);
• hematurie (prezența sângelui în urină);
• modificări ale aspectului, mirosului sau clarității urinei.

Aceste semne pot orienta către etiologia disuriei și ajută în stabilirea unui diagnostic diferențial adecvat.

În majoritatea cazurilor, disuria are drept cauză o infecție a tractului urinar inferior, localizată la nivelul uretrei (uretrită) sau vezicii urinare (cistită). Totuși, alte cauze posibile sunt: litiaza urinară, infecții cu transmitere sexuală, traumatisme uretrale, vaginite sau condiții dermatologice perineale.

 

De ce mă ustură când urinez? – principalele cauze ale disuriei

 

Disuria poate fi cauzată de o varietate de afecțiuni sau factori iritativi. Mai jos sunt prezentate cele mai frecvente cauze care pot duce la apariția acestui simptom:

• Infecțiile urinare – sunt cele mai întâlnite cauze ale disuriei, mai ales la femei. Acestea apar atunci când bacteriile pătrund în tractul urinar inferior și provoacă inflamație la nivelul uretrei sau vezicii urinare.
• Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) – cum sunt chlamydia, gonoreea sau herpesul genital, pot determina uretrită sau cistită, manifestate prin usturime la urinare și alte simptome asociate.
• Prostatita – este inflamația glandei prostatei și apare exclusiv la bărbați. Se poate manifesta prin disurie, senzație de presiune pelvină, urinare dificilă sau durere în zona perineală.
• Cistita interstițială – este o afecțiune cronică a vezicii urinare caracterizată prin durere pelvină, urinări frecvente și disurie persistentă, fără prezența unei infecții active.
• Calculii urinari – pot provoca iritație mecanică în timpul eliminării urinei. Piatra aflată în tractul urinar poate produce usturime, durere și uneori hematurie (sânge în urină).
• Iritațiile locale – anumite substanțe iritante precum gelurile intime, săpunurile parfumate sau spermicidele pot determina inflamația mucoasei uretrale și apariția disconfortului la urinare.
• Medicamentele – unele tratamente, inclusiv chimioterapia sau anumite antibiotice, pot avea ca reacție adversă inflamarea căilor urinare, cu apariția disuriei.
• Boala inflamatorie pelvină – afectează în principal femeile și poate implica uterul, ovarele sau trompele uterine. Aceasta este însoțită frecvent de simptome urinare, inclusiv disurie.
• Epididimita – inflamația epididimului, cu apariție mai frecventă la bărbați, poate determina usturime la urinare, durere testiculară și sensibilitate locală.
• Uropatia obstructivă – apare atunci când fluxul normal al urinei este blocat, fie prin compresie, fie prin obstrucție mecanică, ceea ce poate duce la inflamație și disurie secundară.

 

Prezența disuriei impune întotdeauna o evaluare medicală completă, deoarece fiecare cauză presupune o abordare terapeutică diferită.

 

Simptome asociate disuriei

Disuria este frecvent însoțită de alte simptome urinare sau generale, care pot orienta către cauza exactă a disconfortului:

1. Polakiurie și imperiozitate micțională
   Disuria însoțită de urinări frecvente, în volume mici, și de senzație imperioasă de a urina apare în special în infecțiile urinare joase sau în cistita interstițială.
2. Modificări ale urinei
   Usturimea la urinare poate fi corelată cu modificări ale aspectului sau mirosului urinei:
   – urină tulbure, cu sediment;
   – miros intens sau neplăcut;
   – prezența sângelui (hematurie), cu colorare roz, roșie sau maronie.
3. Disconfort pelvin
   Pe lângă simptomul principal, pot apărea:
   – dureri hipogastrice;
   – presiune sau tensiune în zona pelviană;
   – dureri lombare sau în flanc, mai ales în infecțiile de tract superior.
4. Manifestări sistemice
   În formele acute sau complicate, disuria poate fi însoțită de:
   – febră și frisoane;
   – stare generală alterată;
   – greață, uneori vărsături.
5. Particularități în funcție de sex
   La femei, pot apărea:
   – secreții vaginale anormale;
   – prurit vulvar sau iritație locală;
   – disconfort la contact sexual.
6. La bărbați, pot fi prezente:
   – jet urinar slab sau întrerupt;
   – senzație de golire incompletă a vezicii;
   – durere perineală sau testiculară.

 

Senzația de usturime, arsuri și durere după urinare la femei – particularități și cauze specifice

Potrivit datelor clinice, femeile prezintă o susceptibilitate crescută la apariția disuriei, în principal din cauza particularităților anatomice ale tractului urinar inferior. Uretra feminină are o lungime medie de aproximativ 4 cm și este localizată în proximitatea vaginului și a anusului. Această structură anatomică favorizează ascensiunea bacteriană din zona perianală către vezica urinară, crescând riscul de colonizare și infecție.

Alți factori favorizanți includ:
– uretra scurtă, care facilitează accesul microorganismelor;
– vecinătatea cu orificiul vaginal și anal, care crește riscul de contaminare;
– modificările hormonale, care influențează pH-ul vaginal și echilibrul florei locale.

Cauzele frecvente ale disuriei la femei sunt:

• Vaginita – reprezintă inflamația mucoasei vaginale, provocată de agenți infecțioși precum Candida albicans, Gardnerella vaginalis sau Trichomonas vaginalis. Inflamația locală se poate extinde în apropierea meatului urinar, determinând senzația de usturime la urinare.
• Atrofia vaginală – este frecvent întâlnită postmenopauză și se manifestă prin subțierea și uscarea epiteliului vaginal și uretral, ca urmare a deficitului estrogenic. Acest proces se asociază frecvent cu disurie, prurit și disconfort local.
• Endometrioza – în cazurile în care focarele ectopice se implantează în vecinătatea vezicii urinare sau uretrei, se pot manifesta simptome iritative, inclusiv disurie ciclică, asociată cu durere pelvină și hematurie.
• Cistita interstițială – afecțiune cronică, caracterizată prin inflamația neinfecțioasă a peretelui vezical, care determină disurie persistentă, polakiurie și durere suprapubiană.

Totodată, fluctuațiile hormonale din timpul ciclului menstrual pot modifica compoziția florei vaginale, ceea ce facilitează infecțiile urinare recurente. În timpul sarcinii, modificările anatomice (dilatarea ureterelor, compresia vezicii) și cele hormonale contribuie la staza urinară, crescând riscul de disurie secundară infecțiilor urinare.

 

Disuria la bărbați sau durerea la micțiune masculină – cauze și factori de risc

Deși disuria este mai frecvent întâlnită la femei, și bărbații pot prezenta acest simptom, în special în contextul unor afecțiuni urologice sau prostatice. Tractul urinar masculin are câteva particularități anatomice care pot influența apariția disconfortului la urinare:

– uretra are o lungime medie de aproximativ 20 cm, fiind semnificativ mai lungă decât cea feminină;
– uretra traversează prostata, ceea ce o face susceptibilă la modificări patologice ale acestei glande;
– traiectul uretral este segmentat (prostatic, membranos, penian), ceea ce poate influența localizarea și intensitatea simptomelor.

Cauzele disuriei la bărbați sunt următoarele:

• Prostatita – reprezintă inflamația acută sau cronică a prostatei. Se poate manifesta prin:
  – disurie, în special la sfârșitul micțiunii;
  – durere perineală, testiculară sau rectală;
  – jet urinar slab;
  – febră și frisoane (în formele acute bacteriene).
• Hiperplazia benignă de prostată (HBP) – apare frecvent la bărbații peste 50 de ani. Se caracterizează prin:
  – compresia uretrei, cu jet urinar slăbit sau întrerupt;
  – senzația de golire incompletă a vezicii;
  – nicturie și polakiurie.
• Uretrita – este inflamația uretrei, de obicei de etiologie infecțioasă (gonoree, chlamydia). Simptomele includ:
  – senzație de arsură intensă la începutul urinării;
  – secreții uretrale;
  – prurit uretral sau disconfort local.
• Strictura uretrală – reprezintă îngustarea lumenului uretral, secundară unor traume, infecții cronice sau intervenții anterioare. Se manifestă prin:
  – disurie persistentă;
  – jet urinar slab sau bifid;
  – infecții urinare recurente;
  – golire vezicală incompletă.

 

Bărbații care prezintă aceste simptome trebuie să se adreseze unui medic urolog pentru evaluare, diagnostic diferențial și tratament corespunzător. În continuare, vom analiza metodele de diagnostic recomandate în evaluarea disuriei.

 

Diagnosticarea disuriei (disconfortului de la sfârșitul urinării) – investigații și analize recomandate pentru usturimea resimțită pe canalul urinar

 

Pentru stabilirea cauzei exacte a disuriei, este necesară o evaluare medicală completă. Diagnosticul se bazează pe corelarea simptomelor cu datele obținute în urma investigațiilor clinice și paraclinice. Evaluarea trebuie realizată de medicul specialist, de preferat urolog sau ginecolog, în funcție de caz:

1. Consultația inițială

Medicul va începe cu un istoric detaliat al simptomelor: debutul disuriei, frecvența și intensitatea acesteia, elementele declanșatoare și posibilele simptome asociate. În cadrul consultului, se efectuează un examen clinic general, cu accent pe regiunea abdominală inferioară și lombară:
– La bărbați, se recomandă tușeul rectal pentru evaluarea prostatei;
– La femei, se indică un consult ginecologic pentru excluderea infecțiilor vaginale sau a altor cauze locale.

2. Analize de laborator

– Sumar de urină: evidențiază prezența leucocitelor, nitriților, hematuriei sau proteinuriei.
– Urocultura: identifică agentul patogen responsabil și stabilește sensibilitatea la antibiotice.
– Teste pentru infecții cu transmitere sexuală: utile mai ales la pacienți tineri sau cu factori de risc.
– Analize de sânge: pot include hemoleucogramă, VSH, creatinină, uree și PSA (antigen specific prostatic) la bărbați peste 50 de ani.

3. Investigații imagistice

– Ecografie renală și vezicală: evaluează dimensiunea, forma și eventualele modificări structurale ale rinichilor și vezicii.
– CT abdomino-pelvin: oferă detalii suplimentare în cazuri de litiază, tumori sau anomalii anatomice.
– RMN pelvin: se recomandă în situații speciale, mai ales pentru evaluarea țesuturilor moi și a vezicii urinare.

4. Investigații specifice

– Cistoscopie: permite vizualizarea directă a uretrei și a vezicii urinare, utilă în suspiciuni de leziuni, stricturi sau neoplazii.
– Testele urodinamice: indică modul de funcționare a vezicii și a sfincterelor, utile în caz de disurie cu retenție sau golire incompletă.

 

Tratamentul disuriei – abordări terapeutice și remedii naturale pentru urinările dureroase

Tratamentul disuriei variază în funcție de cauza identificată în urma investigațiilor clinice și paraclinice. În majoritatea cazurilor, tratamentul este medicamentos și se administrează conform indicațiilor medicale. Pentru infecțiile urinare, se prescriu antibiotice țintite, pe baza rezultatului uroculturii. În paralel, pot fi recomandate medicamente pentru ameliorarea simptomelor, cum ar fi analgezicele urinare sau antiinflamatoarele. În cazul prostatitei, se pot utiliza alfa-blocante sau antiinflamatoare, iar dacă disuria este cauzată de cistita interstițială, se pot introduce în schemă antidepresive triciclice, care reduc iritația vezicală.

Există situații în care pacientul poate beneficia de tratamente complementare. Suplimentele precum D-manoza sau extractul de merișoare pot reduce frecvența infecțiilor recurente, iar probioticele contribuie la menținerea echilibrului florei bacteriene intestinale și urogenitale. Unele plante medicinale, administrate sub formă de ceaiuri, pot avea efecte diuretice și antiinflamatoare ușoare, însă eficiența acestora trebuie corelată cu tratamentul de bază.

Dincolo de medicație, se recomandă adaptarea stilului de viață. Hidratarea corespunzătoare (minimum 2 litri pe zi), evitarea reținerii prelungite a urinei și menținerea unei igiene intime corecte contribuie la reducerea riscului de recidivă. Totodată, este indicat să fie limitat consumul de iritanți vezicali, cum ar fi alcoolul, cofeina și alimentele condimentate.

Cu toate acestea, este esențial ca pacientul să urmeze tratamentul complet și să respecte indicațiile medicale. Întreruperea prematură a medicației sau automedicația pot duce la complicații sau la reapariția simptomelor.

 

Prevenirea disuriei, disconfortului și infecțiilor urinare

Apariția disuriei poate fi prevenită prin următoarele măsuri:

– consumul zilnic a 2–3 litri de apă pentru menținerea unui flux urinar constant și eliminarea bacteriilor;
– evitarea băuturilor iritante pentru vezica urinară, precum cafeaua, alcoolul și băuturile carbogazoase;
– respectarea unei igiene intime corecte, cu spălare regulată folosind apă și săpun blând, evitând produsele parfumate sau iritante;
– ștergerea din față spre spate după utilizarea toaletei, pentru a preveni contaminarea uretrei cu bacterii din zona anală;
– urinarea după contactul sexual și evitarea reținerii prelungite a urinei;
– utilizarea prezervativului în timpul actului sexual pentru reducerea riscului de infecții cu transmitere sexuală.

 

Când trebuie contactat medicul?

Este recomandat să te adresezi unui medic specialist dacă disconfortul și durerea la urinare persistă mai mult de 24 de ore, dacă apare sânge în urină, febră, frisoane sau durere lombară. Identificarea rapidă a cauzei și inițierea tratamentului corect sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. În cazul femeilor însărcinate, tratamentul precoce al unei infecții urinare este foarte important pentru a evita riscuri suplimentare.

 

În concluzie, disuria poate fi ameliorată prin tratamente specifice, în funcție de cauza care o determină, dar este important să nu ignori acest simptom. Acordă atenție manifestărilor urinare și solicită sfatul unui medic pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Acesta este un articol informativ! Dacă prezinți simptome persistente sau recurente, adresează-te unui specialist și urmează recomandările primite.

 

 

Referințe:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/15176-dysuria-painful-urination;
2. https://www.webmd.com/women/dysuria-causes-symptoms;
3. https://www.healthline.com/health/urination-painful;
4. https://www.mayoclinic.org/symptoms/painful-urination/basics/causes/sym-20050772.