Reumatism articular acut (RAA): cauze, simptome și legătura cu febra reumatică și reumatismul la inimă

Reumatismul articular acut (RAA) este o boală inflamatorie care apare ca urmare a unei infecții streptococice netratate corespunzător, afectând în special copiii și adolescenții. Această afecțiune poate avea consecințe grave asupra articulațiilor, inimii și altor organe, fiind strâns legată de febra reumatică. În acest articol, vom explora cauzele, simptomele și legătura dintre RAA, febra reumatică și reumatismul cardiac, pentru a înțelege mai bine impactul pe care această boală îl poate avea asupra sănătății generale.

Ce este reumatismul articular acut (RAA) și care este legătura dintre acesta și febra reumatică?

Reumatismul articular acut (RAA) este o afecțiune inflamatorie sistemică ce apare ca o complicație a infecției faringiene cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Principalele caracteristici ale RAA includ:

• Inflamația articulațiilor mari (poliartrita)
• Afectarea inimii (cardita)
• Manifestări neurologice (coreea Sydenham)
• Modificări cutanate (eritem marginat, noduli subcutanați)

RAA și febra reumatică sunt, de fapt, două denumiri pentru aceeași afecțiune. Termenul „febră reumatică” se referă la manifestările sistemice ale bolii, în special febra și simptomele generale, în timp ce „reumatism articular acut” pune accentul pe afectarea articulară.

Aspecte esențiale despre RAA/febra reumatică:

• Se dezvoltă la 2-4 săptămâni după o infecție faringiană streptococică netratată;
• Afectează preponderent copiii și adolescenții cu vârste între 5 și 15 ani;
• Poate conduce la complicații cardiace severe pe termen lung (boala cardiacă reumatismală);
• Diagnosticul se stabilește pe baza criteriilor Jones (manifestări majore și minore);
• Tratamentul include antibiotice, antiinflamatoare și profilaxie îndelungată;

Prevenirea RAA/febrei reumatice se bazează pe diagnosticarea și tratarea promptă a infecțiilor streptococice faringiene, în special la copii și adolescenți. Pentru o evaluare completă și un tratament adecvat, este recomandat să consulți un specialist în reumatologie.

Cauze și factori de risc pentru reumatismul articular acut (RAA)

Principalul factor declanșator al reumatismului articular acut este infecția faringiană cu streptococ beta-hemolitic de grup A, netratată sau tratată inadecvat. Această infecție provoacă un răspuns imun anormal care afectează articulațiile, inima și alte țesuturi. Iată care sunt mai exact principalele cauze, dar și factorii de risc ale acestei afecțiuni.

Cauzele reumatismului articular acut:

• Infecția faringiană netratată sau tratată inadecvat cu streptococ beta-hemolitic de grup A – este principala cauză a RAA, sistemul imunitar generând anticorpi care atacă țesuturi proprii ale organismului prin mimetism molecular.
• Factori imunologici – sistemul imun reacționează excesiv la antigenii bacterieni, declanșând o inflamație sistemică.

Factori de risc pentru RAA:

• Vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani – boala este frecventă la copii și adolescenți.
• Predispoziție genetică – istoric familial de RAA sau alte boli autoimune poate crește riscul.
• Condiții socio-economice precare – traiul în medii aglomerate, cu igienă deficitară, favorizează răspândirea infecțiilor streptococice.
• Expunere frecventă la infecții streptococice – copiii din comunități mari sau din familii numeroase sunt mai predispuși la infecții recurente.
• Acces limitat la îngrijire medicală – lipsa tratamentului adecvat pentru infecțiile streptococice crește riscul apariției bolii.

Diferențe între RAA și reumatismul infecțios

Reumatismul articular acut (RAA) și reumatismul infecțios diferă în mai multe privințe. În primul rând, cauza lor este diferită: RAA este rezultatul unui răspuns imun la o infecție streptococică, în timp ce reumatismul infecțios este cauzat de o infecție directă a articulației. Debutul RAA apare la 2-4 săptămâni după o infecție faringiană, în timp ce reumatismul infecțios se manifestă acut, fără o perioadă de latență.

Afectarea articulațiilor este, de asemenea, diferită între cele două afecțiuni. În cazul RAA, sunt afectate de obicei mai multe articulații, iar caracterul inflamației este migrator. În schimb, reumatismul infecțios afectează de obicei o singură articulație. Afectarea cardiacă este frecventă în RAA, în timp ce în reumatismul infecțios aceasta apare foarte rar.

Spre deosebire de reumatismul infecțios, RAA nu reprezintă o infecție directă a articulațiilor, ci o reacție autoimună declanșată de infecția streptococică anterioară. Acest mecanism explică perioada de latență și afectarea multiplă de organe în RAA.

Simptome și manifestări ale reumatismului articular acut

Reumatismul articular acut (RAA) este o boală multisistemică, caracterizată printr-o gamă variată de simptome și manifestări clinice. Semnele pot varia în intensitate și severitate, iar lipsa tratamentului prompt și adecvat poate duce la complicații grave, în special la nivel cardiac. Identificarea rapidă și tratamentul cu antibiotice și antiinflamatoare pot preveni progresia bolii și complicațiile asociate.

Principalele simptome includ:

Manifestări articulare

• Poliartrita – inflamația mai multor articulații mari (genunchi, glezne, coate, umeri);
• Dureri articulare intense, cu caracter migrator;
• Tumefiere, căldură și roșeață la nivelul articulațiilor afectate;
• Limitarea mobilității articulare.

Manifestări cardiace

• Cardita reumatismală – inflamația inimii, principala complicație a RAA;
• Tahicardie, palpitații;
• Dureri în piept;
• Dispnee (dificultăți de respirație);
• Apariția de sufluri cardiace noi.

Alte manifestări

• Febră ridicată (39-40°C);
• Oboseală, stare generală alterată;
• Coreea Sydenham – mișcări involuntare, necontrolate;
• Eritem marginat – erupție cutanată caracteristică;
• Noduli subcutanați Meynet.

Simptomele apar de obicei la 2-4 săptămâni după o infecție faringiană cu streptococ. Reumatismul poliarticular și cardita reumatismală sunt manifestările cele mai frecvente și semnificative ale RAA. Pentru o evaluare completă a simptomelor și un diagnostic precis, este recomandată o consultație la un cabinet de medicina internă.

Ce analize se fac pentru articulații și pentru diagnosticarea reumatismului articular acut?

Pentru diagnosticarea reumatismului articular acut (RAA) și evaluarea stării articulațiilor, se efectuează o serie de analize și investigații menite să confirme boala, să evalueze severitatea inflamației și să excludă alte afecțiuni similare. Acestea pot include:

Analize de sânge

• Hemoleucograma completă
• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) – crescută în RAA
• Proteina C reactivă – valorile crescute indică inflamația
• Fibrinogen – crescut în procesele inflamatorii
• ASLO (antistreptolizina O) – titru crescut indică infecția streptococică recentă
• Anti-DNaza B – alt marker al infecției streptococice

Alte investigații

• Exudat faringian – pentru identificarea streptococului
• Electrocardiograma (ECG)
• Ecocardiografie
• Radiografie toracică

Aceste analize și investigații sunt fundamentale pentru confirmarea diagnosticului de RAA și pentru evaluarea gradului de afectare cardiacă, articulară și sistemică. Interpretarea rezultatelor se face în raport cu simptomele clinice (febră, artrite migratorii, cardită, eritem marginat etc.) și pe baza criteriilor de diagnostic Jones, care includ criterii majore și minore corelate cu evidențele clinice și paraclinice.

Acest proces complex asigură o diagnosticare corectă și un tratament adecvat, prevenind complicațiile pe termen lung, cum ar fi leziunile valvulare ireversibile.

Tratamentul reumatismului articular acut

Tratamentul reumatismului articular acut (RAA) urmărește eradicarea infecției streptococice, reducerea inflamației și prevenirea complicațiilor cardiace. Principalele componente ale tratamentului includ:

Antibioterapia

• Penicilina este antibioticul de elecție pentru eradicarea streptococului;
• Se administrează timp de 10 zile pentru a elimina complet infecția;
• În cazul alergiei la penicilină, se pot folosi alternative precum eritromicina sau azitromicina.

Tratamentul antiinflamator

• Salicilații (aspirina) sunt principalul tratament antiinflamator în RAA;
• Reduc febra, durerea și inflamația articulară;
• Se administrează 6-8 săptămâni sau până la dispariția simptomelor;
• Alte antiinflamatoare nesteroidiene pot fi folosite ca alternativă.

Corticoterapia

• Indicată în formele severe de cardită reumatismală;
• Se administrează prednison oral în doze mari timp de 2-4 săptămâni;
• Doza se reduce treptat după ameliorarea simptomelor.

Tratamentul simptomatic

• Repaus la pat în faza acută, mai ales în cazurile cu cardită;
• Analgezice pentru controlul durerii;
• Tratament specific pentru coree (anticonvulsivante, sedative).

Profilaxia secundară

Este esențială pentru prevenirea recurențelor și a complicațiilor cardiace pe termen lung:

• Administrare lunară de benzatin-penicilină injectabil;
• Durata: minim 5 ani sau până la vârsta de 21 de ani pentru cazurile fără cardită;
• 10 ani sau până la 40 de ani pentru cazurile cu cardită și afectare valvulară.

Monitorizarea atentă și urmărirea pe termen lung a pacienților cu RAA sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unui prognostic favorabil. Pentru un plan de tratament personalizat și o monitorizare adecvată, este recomandată consultarea unui specialist în reumatologie.

Complicații și evoluție RAA: reumatism la inimă (cardita reumatismală) și reumatismul articular cronic

Una dintre cele mai severe complicații ale reumatismului articular acut (RAA) este afectarea inimii, cunoscută sub numele de cardită reumatismală. Aceasta poate apărea la 10-20 de ani de la diagnosticul inițial din copilărie și reprezintă principala cauză de îngrijorare pe termen lung. De asemenea, o altă problemă poate fi evoluția bolii către reumatismul articular cronic.

Cardita reumatismală și boala cardiacă reumatismală

Una dintre cele mai severe complicații ale RAA este cardita reumatismală, o inflamație ce poate afecta toate structurile inimii:

• Endocardita – inflamația stratului intern al inimii, în special a valvelor;
• Miocardita – inflamația mușchiului cardiac;
• Pericardita – inflamația învelișului exterior al inimii.

În timp, acest proces inflamator poate duce la boala cardiacă reumatismală, caracterizată prin:

• Stenoză valvulară – îngustarea deschiderii valvelor, în special a valvei mitrale;
• Regurgitare valvulară – închiderea incompletă a valvelor;
• Insuficiență cardiacă – scăderea capacității inimii de a pompa sângele eficient.

Evoluția către reumatismul articular cronic

În unele cazuri, RAA poate evolua către o formă cronică, numită reumatism articular cronic. Acesta se caracterizează prin:

• Inflamație persistentă a articulațiilor;
• Dureri articulare cronice;
• Limitarea mobilității articulare;
• Deformări articulare în timp.

Reumatismul articular cronic necesită monitorizare și tratament pe termen lung pentru a preveni deteriorarea progresivă a articulațiilor.

Alte complicații posibile ale reumatismului articular acut

RAA poate avea și alte consecințe grave, mai ales atunci când inflamația devine cronică sau nu este gestionată corespunzător:

• Fibrilație atrială – tulburare de ritm cardiac;
• Endocardită infecțioasă – infecție a valvelor cardiace afectate;
• Accidente vasculare cerebrale – datorate emboliilor de la nivelul valvelor afectate.

   

Reumatismul articular acut este o afecțiune cu implicații serioase asupra sănătății. Înțelegerea diferențelor dintre RAA și alte afecțiuni, precum reumatismul infecțios, poate ajuta la un diagnostic corect și un tratament prompt. Cu o abordare corespunzătoare, putem preveni complicațiile pe termen lung, protejând astfel sănătatea articulațiilor și a inimii. Așadar, recunoașterea timpurie a simptomelor și intervenția rapidă sunt esențiale pentru a asigura o recuperare cât mai bună și o calitate a vieții optimă pentru pacienții afectați de RAA.

Referințe:

• Mayo Clinic: Rheumatic Fever – Symptoms and Causes
• NCBI: Acute Rheumatic Fever (ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK594238/)
• Cleveland Clinic: Rheumatic Fever (my.clevelandclinic.org/health/diseases/16616-rheumatic-fever)